Seceta și deficitul de apă nu sunt doar probleme de mediu, ci provocări economice și sociale majore, care pot afecta transportul, producția de energie, turismul, agricultura și industria. Conform analizelor realizate de Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE), România și alte țări din bazinul Dunării trebuie să se pregătească pentru aceste evenimente prin măsuri de prevenire, nu doar prin reacție la crize. Expertul Juliette Lassman, care a discutat într-un interviu cu Economica.net, subliniază importanța unei guvernanțe eficiente a apei, care implică clarificarea responsabilităților, coordonarea politicilor, investiții în date și competențe, finanțări adecvate și implicarea părților interesate.
Rezumat:
Guvernanța eficientă a apei: 12 condiții esențiale
Pentru a face față riscurilor legate de apă, OCDE a stabilit 12 condiții esențiale pentru un sistem eficace, eficient și incluziv. Acestea recomandă guvernanța apei la nivelul bazinelor hidrografice, deoarece instituțiile de bazin sau mecanismele de coordonare oferă un cadru comun pentru planificare, schimbul de date, gestionarea riscurilor și acțiunile necesare pentru a le face față. Comisia Internațională pentru Protecția Fluviului Dunărea (ICPDR) este un exemplu al acestei abordări, oferind țărilor din bazinul Dunării un cadru de cooperare în privința unor probleme precum inundațiile, seceta și poluarea apei.
Guvernele trebuie să treacă de la reacția la crizele legate de apă la prevenirea lor și la pregătirea efectivă pentru acestea. Analizele OCDE au evidențiat că aceste crize sunt adesea crize de guvernanță a apei, care scot la iveală lacune privind cine ce face, la ce nivel și cu ce mijloace. Prevenirea și pregătirea sunt mai eficiente și mult mai puțin costisitoare decât intervenția de urgență și reconstrucția. Schimbarea esențială constă în trecerea de la gestionarea crizelor la gestionarea riscurilor: securitatea apei trebuie tratată drept o premisă a dezvoltării economice și a rezilienței, în loc ca riscurile să fie abordate abia după ce s-au materializat.
Aceasta presupune folosirea prognozelor climatice, a monitorizării în timp real, a scenariilor și a testelor de stres privind securitatea apei, astfel încât să fie identificate zonele în care riscurile se acumulează și să se poată acționa din timp. Înseamnă și stabilirea în avans a unor reguli clare: definirea modului în care utilizarea apei va fi ajustată pe măsură ce deficitul se accentuează, protejarea utilizatorilor vulnerabili, asigurarea faptului că infrastructura poate face față viitoarelor fenomene extreme și integrarea disponibilității apei și a riscului de inundații în deciziile privind locuințele, infrastructura și activitățile economice cu consum intensiv de apă, inclusiv agricultura, industria, energia și inteligența artificială.
Țările de Jos oferă un exemplu relevant prin Programul Delta, care utilizează scenarii climatice și socioeconomice pentru a orienta acțiunile din prezent, menținând totodată deschise opțiunile pe măsură ce condițiile se schimbă. Programul beneficiază de sprijinul unui comisar dedicat și al Fondului Delta. Acest exemplu arată că prevenirea crizelor legate de apă presupune, în ultimă instanță, anticiparea mai multor evoluții posibile, stabilirea în avans a modului de răspuns la aceste scenarii și integrarea riscurilor legate de apă în deciziile curente privind economia, amenajarea teritoriului și investițiile.
Se estimează că schimbările climatice vor intensifica atât riscul de secetă, cât și pe cel de precipitații extreme. Orașele se află în prima linie în fața riscurilor legate de apă. Analizele OCDE privind economia albastră în orașe și regiuni evidențiază faptul că, din cauza concentrării populației, companiilor și infrastructurii, efectele inundațiilor și ale secetei sunt deosebit de costisitoare în mediul urban. În același timp, dezvoltarea urbană gestionată defectuos, inclusiv impermeabilizarea excesivă a solului ca urmare a extinderii urbane și construirea în zone expuse pericolelor, poate spori și mai mult această expunere. Cu toate acestea, orașele dispun de multe dintre instrumentele necesare pentru a-și reduce expunerea la aceste riscuri.
Prin atribuțiile pe care le au în materie de planificare teritorială, zonare, gestionarea apelor pluviale, spații verzi și politici locale de adaptare la schimbările climatice, autoritățile locale pot orienta dezvoltarea în afara zonelor de risc și pot consolida reziliența urbană în domeniul apei. Soluțiile locale de infrastructură, precum zonele umede urbane, restaurarea și renaturarea râurilor și sistemele de retenție și reutilizare a apelor pluviale, pot contribui, de exemplu, la rezolvarea simultană a mai multor probleme: absorb surplusul de precipitații, reduc riscul de inundații și stochează apă pentru perioadele mai secetoase.
Deficitul de apă: un risc economic și un test de pregătire
Nivelurile scăzute ale Dunării înregistrate în acest an au evidențiat din nou cât de vulnerabile pot fi activitățile economice și comunitățile în fața riscurilor climatice legate de apă. Deficitul de apă reprezintă un risc economic, nu doar unul de mediu. Debitele scăzute pot perturba simultan transportul, producția de energie, lanțurile de aprovizionare industriale și turismul. Analiza OCDE privind guvernanța apei pentru reziliență climatică în Ungaria a atras atenția asupra unei probleme care privește întregul bazin al Dunării: multe dintre aranjamentele de guvernanță au fost create într-o perioadă în care inundațiile și excesul de apă reprezentau riscurile dominante, în timp ce seceta și deficitul de apă devin provocări transfrontaliere din ce în ce mai importante.
OCDE a recomandat revizuirea și actualizarea acestor acorduri pentru ca ele să abordeze mai bine riscurile emergente asociate deficitului de apă și secetei. Această problemă privește din ce în ce mai mult întregul bazin: ICPDR a recunoscut seceta și deficitul de apă ca parte a unei probleme importante de gospodărire a apelor la nivelul bazinului Dunării și lucrează la elaborarea unor indicatori comuni de secetă, la armonizarea monitorizării la nivelul întregului bazin și la consolidarea schimbului transfrontalier de date și a coordonării. Această schimbare impune și o schimbare mai amplă de perspectivă.
Analyzele OCDE privind economia albastră în orașe și regiuni promovează o abordare de tip „whole-of-water” (abordare integrată a întregului sistem al apei), care conectează resursele de apă dulce și sistemele costiere și marine cu economiile și comunitățile care depind de ele. Această perspectivă este deosebit de relevantă pentru bazine hidrografice extinse precum cel al Dunării, unde navigația, energia, turismul, agricultura și industria depind de același sistem hidric.
Pe măsură ce fenomenele extreme devin mai frecvente, securitatea apei devine tot mai mult o problemă de reziliență economică și competitivitate. Coordonarea este esențială pentru guvernanța apei, deoarece aceasta depășește granițele administrative și intersectează numeroase domenii de politică publică. Granițele sistemelor hidrografice rareori coincid cu cele ale jurisdicțiilor politice, iar deciziile luate în domenii precum agricultura, energia, industria și utilizarea terenurilor pot avea implicații majore pentru securitatea apei.
Analyzele OCDE privind guvernanța apei evidențiază necesitatea gestionării interdependențelor atât pe verticală, între nivelurile de guvernare, cât și pe orizontală, între sectoare și instituții, astfel încât mandatele, politicile, obiectivele și stimulentele să fie aliniate. Coordonarea verticală este esențială și pentru că atingerea obiectivelor naționale depinde adesea de punerea lor în aplicare la nivel local. Deși situațiile diferă între țările OCDE, administrațiile regionale și locale tind să aibă un rol important în politica din domeniul apei, în special în furnizarea și finanțarea serviciilor de alimentare cu apă potabilă, canalizare și drenaj.
Coordonarea verticală este cea care transformă obiectivele de politică publică în rezultate concrete: contribuie la corelarea obiectivelor naționale tot mai ambițioase cu capacitatea locală, finanțarea și stimulentele necesare pentru punerea lor în aplicare. În același timp, permite ca cunoștințele și expertiza locală și diferențele dintre riscurile legate de apă să fie integrate în politicile naționale. Una dintre cele mai clare lecții oferite de experiența țărilor OCDE este că deficitul de apă nu poate fi rezolvat doar prin construirea unei infrastructuri suplimentare sau prin identificarea unor noi surse de aprovizionare.
Un studiu al OCDE care urmează să fie publicat și care analizează transformările produse în guvernanța apei în ultimul deceniu indică un accent tot mai mare pe gestionarea cererii și utilizarea mai eficientă a apei, prin reducerea pierderilor din rețele, extinderea reutilizării și reciclării și creșterea eficienței utilizării apei în agricultură, industrie și orașe. Planul pentru apă adoptat de Franța în 2023 urmărește, de exemplu, reducerea prelevărilor de apă cu 10% până în 2030, prin măsuri care includ reducerea pierderilor din rețele, economisirea apei și extinderea reutilizării.
Tarifarea și stimulentele economice reprezintă o altă componentă esențială a instrumentelor disponibile: tarifele și taxele de prelevare bine concepute pot reflecta deficitul de apă și pot încuraja utilizarea mai eficientă a acesteia. În Portugalia, de exemplu, componenta aferentă prelevării apei din taxa pe resursele de apă este ajustată cu ajutorul unui coeficient de deficit, fiind aplicate taxe mai mari în bazinele hidrografice afectate de un stres hidric mai accentuat. Seceta și deficitul de apă sunt provocări de guvernanță în aceeași măsură în care sunt provocări hidrologice.
Deficitul impune alegeri privind modul în care resursele limitate de apă sunt împărțite între gospodării, agricultură, industrie și ecosisteme. Prin urmare, țările trebuie să consolideze regulile de alocare care stabilesc cine primește apă, în ce cantitate, cu ce prioritate, la ce preț și cum se modifică alocările atunci când deficitul se accentuează. Adevăratul test al pregătirii pentru secetă este dacă aceste alegeri au fost anticipate și convenite înainte ca apa să devină insuficientă, în loc să fie negociate în plină criză.
Din culise
