Te-ai astepta ca discutiile FMI cu autoritatile romane sa se axeze pe reformele structurale si fiscale.
Se dezbat o serie de masuri de eficientizare a functionarii administratiei si a companiilor detinute de stat. Alaturi de teme cum ar fi renuntarea la contractele de furnizare a energiei negociate bilateral si lichidarea Companiei Nationale a Huilei, isi fac loc subiecte mai exotice ca fi renuntarea de catre Tarom la o companiei inchiriata de la Boeing sau reducerea ratei chiriei la nivelul pietei si adaptarea programului Metrorex la cerintele pietei.
Ma intreb in ce masura perspectiva FMI asupra economiei nu ar trebui sa fie mai degraba una la nivel macro. Fie echipa de experti a FMI deplasata la Bucuresti e una extrem de numeroasa, fie componenta sa este geniala, daca poate sa descopere intr-un timp atat de scurt niste lucruri care scapa managerilor companiilor in cauza. Poate este si asta un semn ca Romania e privita ca clientul mai sarac.
Nu stiu despre ce adaptare a programului metroului la cerinte pietei se poate vorbi, cat timp acesta s-a dovedit total insuficient in perioadele de cerere ridicata. Cu un transport in comun in care nu se investeste destul, circulatia mai libera in Bucuresti devine un vis tot mai indepartat.
Vorbim despre restructurari in cadrul Postei Romane, in timp ce unele oficii postale sunt supraaglomerate. Probabil rezultatul nu poate fi decat un flux si mai mare de clienti catre serviciile private de curierat. Posta Romana este aceea care acopera o arie extrem de larga, inclusiv la sate, iar discutia doar in termeni de cost/profit poate avea si un impact negativ. Poate ne lamuresc specialistii.
Privatizarea marilor companii detinute de stat este un lucru extrem de pozitiv, atat ca eficienta a activitatii, cat si ca transparenta a ei. Ramane problema de timing, de alegere a perioadei de obtinere a celor mai bune preturi. Daca in Grecia presiunea a venit din nevoia rambursarii imprumuturilor cu sumele din privatizari, in Romania situatia este alta.
FMI recunoaste ca cresterea economica prognozata de Romania este legata in primul rand de consumul intern. Cifrele de pana acum sunt clare – romanii s-au orientat catre economisire in detrimentul consumului (depozitele populatiei au crescut), iar activitatea de creditare bancara este la niveluri extrem de scazute.
De unde sa vina acest plus de consum privat? Situatia economica a regiunii nu este una de natura a induce sperante privind revenirea economiei europene.
Se solicita de ceva vreme reducerea TVA si a CAS. Nu am auzit nimic concret legat de asta.
Romania are cea de-a doua TVA ca nivel din Europa (24% dupa Ungaria cu 25%). La sfarsitul lui 2011 Spania statea confortabil la 18%, Irlanda la 21%, Italia 20%. Grecia si Portugalia se aflau su ele dupa Romania, cu o TVA de 23%.
In perioada 2008-2011, Romania si Ungaria au inregistrat cea mai mare crestere a TVA din UE : 5%.
Tot din raport reiese ca Romania avea in 2009 una dintre cele mai slabe finantari a administratiei locale (3,5% din totalul impozitelor si taxelor), care au asadar o autonomie fiscala destul de redusa. Marea majoritate a taxelor si impozitelor se indrepta catre fondurile de asigurari sociale si administratia centrala.
In Romania, rata implicita de taxare a muncii este scazuta comparativ cu alte tari, insa nivelul redus de impozitare a veniturilor este compensat partial de contributii la asigurarile sociale ridicate. Nivelele ridicate platite de angajator descurajeaza crearea de noi locuri de munca.
FMI ne-a ajutat sa luam o serie de masuri necesare, care probabil ar fi fost dificil de asumat in alte conditii de mediul politic. Romania a cunoscut o crestere importanta a datoriei publica, insa aceasta ramane una dintre cele mai scazute din UE. O datorie scazuta dublata de incadrarea deficitului bugetar in parametrii stabiliti asigura o finantare sustenabila de pe pietele financiare.
Daca jonglezi doar in aceste limite, rezultatele nu pot fi spectaculoase. Discutiile trebuie sa depaseasca acum simplul nivel de reducere a costurilor si marire a taxelor si sa se indrepte catre masuri concrete de sprijinire a economiei.
