La americani este în mare vogă conceptul de independeță financiară. Am văzut blogul unei familii care a reușit să economisească o sumă care să îi permită să nu mai muncească de la 40 de ani. În schimb duc o viață cumpătată, cu cheltuieli reduse la minim și cu concedii ieftine, dar extrem de frumoase, în țările sud-americane.
Poate fi și asta o variantă. De fapt chiar așa e definită acolo independeța financiară, punctul de la care banii acumulați îți permit să nu mai muncești. Alții văd acest termen ca fiind acumularea unor sume de bani care să îți permită o pensie în care veniturile sunt apropiate de cele din viața activă și propun un plan de economisire care trebuie respectat: 10% din cheltuielile lunare la 20 de ani, 20% la 30 de ani, ajungând până spre 100% la 50 de ani.
Pentru un sistem de pensii ca cel din România, în care numărul persoanelor active este în scădere, iar banii din fondurile de pensii nu îți asigură mare lucru poate fi o variantă foarte bună.
Ce înțeleg eu prin independența financiară?
Pentru mine reprezintă acumularea unor sume de bani care să te facă să uiți de presiunea ratelor și cheltuielilor lunare și care să îți permită să renunți la un job atunci când nu îl mai faci cu plăcere și să stai câteva luni în căutarea altuia, sau care să îți permită să îți schimbi domeniul de activitate sau programul de lucru. Până la urmă nu ești nevoit să înghiți tot la locul de muncă doar gândindu-te că ai nevoie de banii ăia și de un salariu mare.
Cum obții independența financiară?
Sună frumos, dar poate deveni destul de dificil având în vedere nivelul salariilor din România. Obținerea independenței financiare necesită analiza ambelor aspecte:
– economisirea – care așa cum am mai spus nu trebuie să devină o obsesie sau privațiuni inutile, ci analiza cheltuielilor și reducerea celor care nu sunt absolut necesare: mănâncă mai mult acasă și mai puțin în oraș, cumpără mâncare după o listă clară și nu te lăsa atras de oferte după principiul iau și eu că e la reducere, dimensionează-ți abonamentele de mobil și cablu la propriile nevoi și nu alege cele mai scumpe opțiuni doar ca să fie, nu îți lua cea mai scumpă mașină pe care ți-o permiți, ci una pe care o poți întreține fără costuri exorbitante, iar exemplele pot continua;
– investirea banilor: fă banii să producă, nu îi ține la bancă doar că e safe, nu vei câștiga mare lucru.
Acum știu că e ușor de spus, se pune și problema unde stai, cumperi sau închiriezi. Eu zic să închiriezi până la 30 de ani, nu vei fi legat de credit și nu vei simți presiunea job-ului pentru a îl plăti, vei avea o mai mare libertate de mișcare. După 30 cumpărarea mi se pare cea mai bună variantă.
Cum strângi banii? Fixează-ți 10-20% din venitul lunar pe care îi constitui permanent sub forma unui depozit, ca să nu intri în ei când ai chef. După ce ți-ai constituit un fond de rezervă reprezentând 3-6 cheltuieli lunare, începe să investești restul de bani.
În ce investești? Dacă ai cunoștințe în domeniu și sumele sunt consistente poți să te uiți la acțiuni. Eu zic că pe termen lung sunt atractive companiile mari, stabile, care acordă anual dividende (alte sume care vor fi la dispoziția ta). Dacă sumele sunt mici mergi pe fondurile de investiții. Fă-ți un portofoliu format din 3 fonduri, cu ponderea cea mai mare în fondurile de acțiuni. Ponderea fondurilor de acțiuni începi să o scazi după 40 de ani, urmând ca spre pensionare să ai majoritatea banilor în fonduri de obligațiuni, care sunt mai stabile (titluri de stat).
În al doilea rând caută-ți o sursă suplimentară de venit, dincolo de serviciu, un hobby care să îți aducă bani. Poți scrie o carte pe care să o vinzi online, sau poți să câștigi bani din blog – îți place să citești, fă-ți un blog de cărți, ești tare pe gadget-uri – blog de recenzii IT, sau ești o tipă care te pricepi la fashion – poți câștiga bine dintr-un blog de modă. Toate aceste câștiguri pot fi investite.
