Una dintre masurile care se vehiculeaza ca va implementata dupa alegeri este reintroducerea cotei unice de impozitare.
Cota unica este perceputa ca o masura de natura liberala si daca luam in calcul justificarile oponentilor sai afirmatia prinde contur.
Cel sarac plateste la fel ca cel bogat e cel putin o justificare populista, pentru ca asa cum bine se stie 16% din 1000 lei este jumatate, in valoare absoluta, fata de 16% din 2000 lei. E foarte putin probabila fezabilitatea unui sistem de impozitare progresiva cu o cota de la 0 la 16%, pentru ca asta ar conduce la diminuarea masiva a veniturilor bugetare si la necesitatea cresterii altor taxe si impozite.
Ce efect ar avea o impozitare a veniturilor mai mare de 16%? In mod evident cea mai afectata ar fi clasa de mijloc, daca putem vorbi de asa ceva in Romania. Tinta Romaniei ar trebui sa fie formarea unei clase de mijloc veritabila, iar supraimpozitarea nu serveste unui asemenea deziderat. Daca se doresc impozite mai mari de la cei foarte bogati, statul are la indemana alte parghii fiscale.
Fara a considera ca sistemul romanesc de salarizare este unul echitabil, care recunoaste in mod direct performanta individuala, o parte insemnata a salariilor mai mari sunt justificate de pregatire si rezultate. Romania poate sa avanseze doar incurajand munca, initiativa si performanta individuala si nu prin suprataxarea ei.
Cei care sustin impozitarea progresiva ar trebui sa se uite la nivelele acesteia din tarile care o practica: Germania 14 – 45%, Franta 0 – 41% (cu taxe suplimentare cu cei care au venituri peste 250000 euro), Marea Britanie 10 – 50% etc.
Un efect pervers al impozitarii progresive poate fi asadar plati mai mari pentru majoritatea populatiei.
Nu am la indemana cifrele necesare sa justific afirmatia, dar cred ca impozitul progresiv incurajeaza evaziunea fiscala, pana in 2005 erau mult mai dese cazurile in care salariul de pe cartea de munca era inferior celui real. Mai mult, impozitul progresiv incurajeaza companiile sa acorde salarii in functie de plafoanele stabilite, limitand asadar cresterea acestora.
Nu trebuie ignorat un alt aspect extrem de important – avantajul concurential al Romaniei fata de alte tari din regiune. Daca infrastructura e una dintre cele mai slabe din Europa, Romania ar trebui sa atraga capital strain cel putin prin avantajele fiscale. Bulgaria, de exemplu are o cota unica de 10%, iar Cehia de 15%. Mai greu de crezut ca cineva ar alege sa investeasca in Romania daca impozitele vor creste.
Asadar, cota unica e un plus pentru economia romaneasca, iar avantajele acesteia nu ar trebui sa aiba culoare politica.
