Ori de cate ori auzi cuvantul nationalizare ai cel putin o tresarire – e vorba de fenomenul care a contribuit la prabusirea Romaniei, la inlocuirea unei proprietati private care dadea roade cu proprietatea de stat. Sa iei de la cei care au stiut sa dezvolte afaceri si sa dai tuturor, adica statului, adica nimanui, s-a demonstrat a fi o solutie falimentara.
Presedintele Argentinei, Cristina Fernandez a anuntat intentia de nationalizare a companiei petroliere YPF detinuta de spaniolii de la Repsol. Acestia sunt acuzati ca au purtat negocieri de vanzare a pachetului majoritar cu China Petrochemical Corp (Sinopec), fara sa anunte in prealabil guvernul si ca nu au investit suficient in compania argentiniana, pentru a extinde capacitatea de extractie si a micsora astfel importurile de petrol (un element nou pentru argentinieni).
Daca si cu cat va fi despagubita Repsol ramane de stabilit.
Fernandez si-a exersat deja talentul in materie prin nationalizarea fondurilor de pensii si a celei mai importante companii aeriene locale.
E drept ca Argentina a inregistrat cresteri economice record si ca deficitul de cont curent e o notiune prea putin experimentata acolo, insa e de luat in calcul faptul ca una din principalele piete de export este Uniunea Europeana, care e de asteptat sa reactioneze in cazul acestei nationalizari. Sa nu uitam efectele devastatoare pe care le-a avut migratia capitalurilor straine in declansarea crizei care a avut ca apogeu defaultul din 2001. La capitolul investitii straine directe Argentina oricum nu sta chiar pe roze – 2,4 mld. USD in semestrul I 2011 comparativ cu 44 mld. Brazilia. Retragerile de capital au fost in aceeasi perioada de 9,8 mld. dolari.
Argentina a reglementat puternic pretul energiei si a impozitat puternic profitul companiilor din domeniu, unul din motivele scaderii investitiilor acestora.
Cu o rezerva valutara mai mica de 50 mld. USD, restrictii la cumpararea de valuta si in contextul pietei financiare internationale oricum reticienta la a finanta ieftin Argentina, e de vazut cum va administra tara compania de petrol si de unde va obtine resursele necesare investitiilor.
Incepand cu Juan Peron, Argentina are un track record bogat referitor la nationalizari, dar nu sunt singurii din regiune. Comunismul a aparut in Europa, care din fericire a scapat de el, dar s-a mutat confortabil in America de Sud. Citeste un articol interesant despre nationalizarile din America Latina pe blogul Financial Times. Mexic, Chile, Peru, Cuba, Venezuela, Ecuador, Bolivia au adoptat astfel de masuri. Aruncati o privire si pe Gini index – America de Sud se situeaza la unele dintre cele mai inalte niveluri ale inechitatii distributiei venitului, asa ca ce pare a fi pentru toti se acumuleaza in final in conturile catorva.
Nationalizarea este in orice situatie o masura fara sens. Anularea dreptului de proprietate alunga capitalul privat, care nu poate fi substituit de altceva. Deocamdata nu am vazut acel stat care sa stie sa administreze bine o afacere pe termen lung si in interesul tuturor.