Soros crede ca statele europene ar trebui sa beneficieze de injectii de capital din partea statului. In acest context considera ca Angela Merkel duce Europa intr-o directie gresita, reducerile de cheltuieli pe care sunt obligate sa le faca statele amintind de greselile facute in Marea Criza din ’29 – ’33.
Probabil Soros vede ca o solutie un nou New Deal. In ‘perioada ’33 – ’36 Franklin Roosevelt a luat o serie de masuri care aveau drept scos iesirea din criza prin cheltuieli guvernamentale sustinute (crearea de noi institutii publice, intarirea administratiei, proiecte in infrastructura). In cele din urma al Doilea Razboi Mondial a fost acela care a justificat cheltuielile publice si deficitele excesive, reusindu-se ulterior acestuia sa se creeze un echilibru pe piata municii.
Principiile impuse de New Deal s-au mentinut si dupa aceasta, cheltuielile publice mentinandu-se la nivele semnificative.
Ponderea cheltuielilor publice in PIB a crescut continuu, pe fondul deficitelor bugetare permanente si a cresterii datoriei publice.
Exista destui adversari ai rolului cheltuielilor publice in cresterea economica, acestia mizand pe rolul economisirii in detrimentul consumului si punand accentul pe rolul sistemului financiar in redistribuirea resurselor catre cei care pot sa ii investeasca. Problema de data aceasta este ca bancile nu mai pot sa isi indeplineasca acest rol de intermediere, cata vreme cererea de credite ramane una scazuta.
Structura cheltuielilor bugetare s-a modificat foarte mult, prin implementarea sistemelor de protectie sociala si nu mai lasa loc de manevra. Daca mergem tot pe cazul SUA, ponderea cheltuielilor cu pensiile si sanatatea in totalul cheltuielilor publice au crescut de la 5% in anii ’30 la peste 30′ in 2010.
Economia mondiala se invarte intr-un cerc vicios. Reducerea cheltuielilor publice nu poate sa conduca la crestere economica.
Pe de alta parte un nou New Deal nu este posibil. O mare parte a cheltuielilor publice sunt orientate catre protectia sociala, ramanand un spatiu relativ redus pentru investitii. In plus, schimbarile demografice nu aduc perspective favorabile.
Pana acum rostogolirea datoriilor era usoara. Criza a adus o schimbare de mentalitate, deficitele bugetare si datoria publica este penalizata prin costuri mari de finantare. Banii ieftini introdusi in sistem de bancile centrale pot fi o solutie temporara. Economiile statelor dezvoltate au ajuns sa se bazeze prea mult pe sectorul serviciilor, solutiile din anii ’30 nu pot fi translatate in prezent.