Globalizarea e un fenomen care a transformat lumea, din toate punctele de vedere. Fie ca vorbim de schimburile culturale, fie de migratie si modificarile demografice, sau de cele politice, omenirea se transforma in continuu.
Poate unele dintre cele mai importante schimbari sunt cele din domeniul economic. Tarile cu economii inchise sunt extrem de putine, situatia fiind impusa de regimurile politice, avand ca rezultat unele dintre cele mai scazute niveluri de trai.
Pentru Romania globalizarea a avut in general efecte pozitive – proprietatea de stat a fost inlocuita gradual de capitalul privat, s-au creat locuri de munca, iar economia romaneasca a inceput sa reduca, e adevarat, extrem de lent, decalajul fata de alte state. Ne-am bucurat atunci cand Nokia de exemplu si-a mutat o parte din operatiuni aici, in detrimentul Germaniei, cand Renault a decis sa preia si sa dezvolte Dacia, sau cand Ford a preluat uzina de la Craiova.
Renault a declarat ceva extrem de interesant – daca Romania nu isi va păastra competitivitatea pe termen lung, o parte din operatiuni pot fi mutate in Maroc sau Spania.
Declaratia Renault este una extrem de pragmatica si trebuie privita ca atare. Evident, Romania a atras investitori prin prisma expertizei si traditiei existente aici in unele sectoare industriale, dar si prin prisma costurilor scazute a fortei de munca. Cum nivelul salarial in Romania poate avea in continuare tendinta de crestere si de reducere a decalajului fata de tarile UE, iar leul si fluctuatia sa fata de euro nu va mai fi mult timp un mijloc de incurajare a exporturilor, Romania trebuie sa caute alte mijloace de atragere a investitiilor straine.
Inutil sa subliniem importanta infrastructurii, insa ne amintim ca sunt investitii care nu au venit aici tocmai datorita acesteia. In timpul acesta, Bulgaria construieste ieftin si repede zeci de kilometri de autostrazi.
Sa ne gandim de exemplu si la rolul fiscalitatii, mai ales prin prisma succesului din sectorul financiar al unei tari ca Luxemburg. Poate daca cineva ar face din asta o strategie, ar descoperi ca gandirea de tip contabil este de mult depasita – se tot vorbeste de banii suplimentari pe care i-ar aduce la buget schimbarea cotei unice si impozitul progresiv – pe termen scurt poate, insa pe termen lung cresterea taxelor si impozitelor poate determina scaderea atractivitatii Romaniei pentru investitori, cu impactul bugetar de rigoare.
Intr-o lume in care barierele economice sunt din ce in ce mai putine, Romania trebuie sa-si stabileasca o strategie, o serie de puncte de atractie pentru investitori.
