Aurul a ramas inainte de orice un simbol al tezaurizarii valorii si probabil va continua sa fie atractiv in continuare, mai ales in contextul pierderii increderii in monede, pe fondul politcilor bancilor centrale de bani ieftini.
Totusi, exista o cerere reala de aur si daca da, de unde provine ea?
Aproape jumatate din cererea de aur provine din bijuterii, insa la nivel mondial scaderea este evidenta in ultimii zece ani pe acest segment, de la peste 2600 de tone in 2002 la 1908 tone in 2012 si asta in contextul in care peste 50% din cerere provine din India si China.
In domeniul tehnologiei, cererea a fost aproape constanta in ultimul deceniu, in jurul a 400 de tone anual.
Unde s-au inregistrat cele mai importante fluctuatii?
Dupa o perioada de peste doua decenii, in anul 2010 bancile centrale au devenit cumparatoare nete de aur in anul 2010, trendul accentuandu-se ulterior. In randul bancilor centrale cel mai mare interes s-a inregistrat in Rusia, in Corea si in state emergente ca Brazilia.
Un alt sector care influenteaza pretul este acela al investitiilor.
Daca ETF-urile au absorbit o parte mai importanta a ofertei de aur doar in debutul crizei, revenind ulterior la nivelurile obisnuite, cea mai mare crestere a provenit de la cerea de monede si lingouri de aur, care a crescut de aproximativ 7 ori fata de anul 2003.
Cererea bancilor centrale este greu de aproximat, dar pare a fi generata in principal de tarile emergente, care isi depoziteaza astfel banii obtinuti din vanzarea resurselor naturale. O parte din aceasta cerere este orientata insa catre productia interna, fiind mai putin reflectata de tranzactiile internationale de aur. In plus, s-a dus epoca etalonului aur, iar valoarea unei monede este prea putin legata de rezervele bancii centrale de aur. Moneda Rusiei nu va ajunge prea curand o moneda de rezerva internationala, iar cea coreana sau braziliana poate niciodata.
Cea mai mare crestere a cererii de aur provine asadar din investitiile in lingouri si moneda, dar si aceasta este puternic legata de perceptia climatului economic.
Pe termen lung, aurul protejeaza impotriva inflatiei, asa cum am scris aici, dar pot exista perioade indelungate in care castigurile din aur sa fie real negative.
In acest context economic, dublat de politica banilor usori ai bancilor centrale, pretul aurului poate ramane ascendent, insa raman de parerea ca nu e cea mai buna investitie pe termen lung. E de ajuns sa te uiti la structura cererii si la evolutia ei, pentru a vedea cat de abrupta poate fi scaderea atunci cand economiile vor reveni pe crestere.
