Piata imobiliara s-a prabusit, cel putin din punctul de vedere al preturilor exprimate in euro, iar scaderea probabil va mai continua, in cautarea asa numitului punct de echilibru, sau a alinierii la fundamentele economice. Atunci cand vorbesti de fundamente discutia devine complexa, pentru ca nu poti sa iti faci calculele pornind de la premisa ca salariul mediu din Bucuresti va ramane 400 euro foarte multi ani. Momentan sporul demografic al Romaniei si situatia economiei care nu reuseste sa atinga estimarile optimiste sunt suficiente motive pentru noi scaderi, care nu cred insa ca vor avea amplitudinea celor deja inregistrate.
Pe piata imobiliara nimic nu este nou, preturile descriu aceleasi cicluri. S-au mai inregistrat prabusiri ale preturilor, urmate de reveniri, mai mult sau mai putin spectaculoase.
Intr-un studiu interesant al FMI, sunt evidentiate perioadele de expansiune si contractie pentru preturile imobilelor din tarile OECD din ultimii 40 de ani. Perioadele de crestere au avut durata medie de 6 ani, iar cele de scadere de 4 ani si jumatate. Prabusirea preturilor a intervenit pe fondul unei expansiuni a acestora de durata si a unei economii supraincalzite.
Piata imobiliara are peste tot in lume o componenta importanta in psihologia cumparatorilor. Acestia sunt mai putin legati de factorii fundamentali si mai mult de capacitatea personala de a anticipa. Bulele nu au aparut in Romania si niciodata nu s-a aplicat dictonul de data asta este diferit. Piata imobiliara in SUA a mai cunoscut un boom in 1983 – 1987, detalii aici si asta nu inseamna ca nu a urmat un altul, ca lumea a invatat o lectie. La fel aurul, actiunile si orice alt activ.
De obicei, perioadele de crestere a preturilor au fost mai lungi decat acelea de scadere. De data aceasta e putin diferit, incertitudinile pornind de la faptul ca economia mondiala se afla intr-o criza ca acelea care intervin o data, maxim de doua ori intr-un secol, iar sporul demografic al tarilor dezvoltate nu mai sustine o poveste de succes a imobiliarelor. Pe de alta parte, cererea poate veni odata cu cresterea imigratiei, globalizarea avand ca rezultat o mai mare usurinta a liberei circulatii.
Nu este de neglijat nici rolul de investitie a imobiliarelor, a carei vizibilitate este sporita de necesitatea identificarii unor noi alternative odata cu prorgamele de QE ale bancilor centrale. Momentan preturile din Londra par a fi influentate de acest proces, statisticile par a demonstra si o stabilizare a pietei americane, iar povestea fondurilor interesate de blocurile din Germania este deja de notorietate.
Toate aceste tari care au atras investitii in imobiliare sunt considerate in primul rand ca prezentand un mediu macroeconomic sigur, in care Romania nu se incadreaza. O eventuala repunere a preturilor pe un trend crescator depinde si de investitiile straine, insa acestea prezinta de obicei un decalaj fata de pietele mature, asa ca cel putin momentan preturile din Romania raman strict legate de evolutia economiei locale, a programelor guvernamentale de tipul Prima Casa si a evolutiei veniturilor populatiei.
Preturile nu vor scadea la nesfarsit, va urma o stabilizare, a carei durata depinde de evolutia economiei si in cele din urma o crestere, care poate fi semnificativa. Nimic nu este nou, istoria se repeta peste tot in lume. Toate acestea sunt insa procese de lunga durata, iar cumparatorii au destul timp sa urmareasca piata si sa ia o decizie. In plus, lipsa unor statistici oficiale clare privind evolutia pretului, a volumului tranzactiilor, a imobilelor disponibile, transforma piata intr-una destul de putin transparenta si lasa loc speculatiilor de orice tip.
