Banca Centrala Europeana a mai pompat in sistem 529,5 mld. euro prin al doilea LTRO, totalul finantarii prin acest mecanism ajungand la 1019 mld. euro.
La randul lor bancile au preferat sa pastreze o mare parte din acesti bani la BCE, in depozite overnight cu dobanda de 0,25%. De altfel, depozitele bancilor la ECB au atins un record de 776 mld. euro.
Sa te imprumuti cu 1% si sa plasezi cu 0,25% poate parea o afacere foarte proasta, insa colateralul acestor imprumuturi au fost tocmai titlurile de stat ale tarilor cu datorii externe mari. ECB a cumparat linistea pietelor financiare – yieldurile obligatiunilor statelor cu probleme au scazut, iar bancile au banii necesar activitatii.
Cum consumatorii au devenit mult mai prudenti si inclinati spre economisire, iar bancile au modificat regulile de creditare, aceasta activitate a cam batut pasul pe loc.
Momentan din tot excesul de lichiditate castiga cei care au credite in derulare, EURIBOR situandu-se la niveluri scazute.
Sa recapitulam: masurile de austeritate bugetara au redus cheltuielile publice, marirea taxelor au afectat consumul privat. Activitatea slaba de creditare e un alt impediment in calea cresterii economice.
De unde se asteapta cresterea economica in contextul asta? Nu prea am auzit multe solutii.
In ritmul asta problemele zonei euro sunt mai degraba reportate decat rezolvate, pentru ca fara cresterea economica deficitele bugetare si datoria externa vor ramane mari.
In contextul asta, ar cam fi momentul ca discursul economic public sa se modifice si sa treaca de limitele unui simplu calcul contabil. In situatia Romaniei asta ar insemna ca scaderea CAS sau cresterea salariilor in sectorul public ar trebui privite dincolo de un minus de cateva sute de milioane de euro la buget. Orice cheltuiala, bineinteles facuta in limite rezonabile antreneaza efecte pozitive asupra economiei pe termen mediu.
