Grecii s-au văzut aproape de excluderea din zona euro, numai că după câteva săptămâni în care retragerile bancare au fost strict controlate și sub amenințarea imposibilității plății pensiilor și salariilor au uitat de democraticul OXI și au acceptat aproape toate condițiile impuse de zona euro. Referendumul în sine a fost o aberație numai bună de hrănit orgoliile urmașilor celor care au fondat democrația, altfel astfel de decizii nu se iau prin votul popular. Nu văd ce țară ar putea să voteze reducerea salariilor și austeritate, poate nici chiar înșiși nemții.
Am văzut că mulți europeni au pus Germania la zid și au reamintit de nazism și apucăturile sale (sună cunoscut, s-a tot auzit placa asta și la separatiștii ruși din Ucraina și chiar prin România s-a încercat utilizarea ei). Nu mi se pare deloc condamnabil, ba din contră – în calitate de principali contributori germanii trebuiau să se gândească mai întâi la interesele propriilor cetățeni. S-au alăturat și state mai mici – Slovacia sau țările baltice, în care e greu de explicat de ce statul trebuie să facă eforturi financiare pentru a îi ajuta pe unii cu un nivel de trai mai ridicat.
Franța s-a simțit din nou o mare putere europeană, sprijinind în forță Grecia. Am citit pe undeva că băncile franțuzești și-au redus expunerea pe obligațiunile grecești către 0, deci nu ele ar fi motivul. Se poate însă ca rațiunea să rezide însăși în situația Franței, îndatorată și ea și supusă unui regim socialist care nu își permite să reducă prea mult cheltuielile publice.
În plus ieșirea Greciei din zona euro ar fi condus probabil la împrumuturi mai scumpe pentru Franța, Italia și Spania, căci s-ar fi demonstrat că euro nu e un proiect ireversibil și cei care nu performează și nu se supun unor reguli pot fi oricând excluși.
Cel mai mult a contat însă probabil raționamentul geo-strategic, SUA insistând public pentru atingerea unui compromis, căci o ieșire din blocul NATO ar fi afectat clar interesele americane în Marea Mediterană. În plus se pare că relația cu Rusia conduce și la dezvoltarea unei rețele de transport de gaze care ar fi ocolit Ucraina.
Una peste alta Grecia a acceptat un acord mult mai dur decât cel propus inițial, mai adaugă un pisc la muntele datoriei externe și amână pentru moment ieșirea din euro. Probabil vor vota în Parlament toate măsurile cerute de creditori, dar nu cred că vor dispare peste noapte mentalitatea, corupția și birocrația.
România a fost mai puțin menționată în ecuație, însă deal-ul zona euro – Grecia are efecte pozitive și la noi. Mă aștept însă că atât decidenții euro, cât și România, își vor lua timp de gândire până la extindere, sau aderarea la moneda unică în cazul nostru. În lipsa pârghiei devalorizării lucrurile nu sunt atât de ușor de administrat dacă nu ești consecvent în politicile fiscale.
Grecia ar fi intrat în colaps dacă era exclusă. Dansul nu este încheiat, noul bailout trebuie aprobat de câteva parlamente naționale, cel grecesc și cel finlandez parând pietre majore de încercare. Poate fi pentru greci un nou început, sau timpul necesar trecerii la drahmă. Sper că prima variantă este aceea care se va materializa.
Dincolo de dificultățile inerente unor țări atât de dezechilibrate economic, moneda euro transformă un grup de țări europene, majoritatea insignifiante, într-un mare competitor economic internațional.