Programele de Quantitative Easing derulate de FED sunt cunoscute de toata lumea. Daca au reusit sa-si atinga doar partial scopul de sprijinire a economiei, prin asigurarea unei finantari ieftine si reducerea ratei somajului, au adus cu siguranta mai multi bani in sistemul bancar. Prin urmare s-au inregistrat cresteri ale burselor si pretului marfurilor.
SUA a beneficiat din plin de avantajul flexibilitatii unei politici monetare si fiscale unice, de convertibilitatea monedei sale si de existenta unor creditori externi cum ar fi China.
Desi economia da semne de incetinire, datoria publica este ridicata si tara a fost aproape de incapacitatea de plata, daca nu se ridica limita datoriei publice, toate privirile sunt indreptate acum spre zona euro.
Un amestec eterogen de state, din punctul de vedere al dezvoltarii, cu politici fiscale nationale si o moneda unica, zona euro este departe de a-si rezolva simplu problemele. Introducerea unei politici fiscale unice ar determina si mai mult accentuarea dezechilibrelor intre tari.
Politicile de austeritate fiscala sunt necesare pentru reducerea deficitelor bugetare si a datoriilor publice, insa pe de alta parte rezultatul lor nu poate fi pe termen scurt decat incetinirea cresterii economice. Datoriile publice nu dispar (nu ma gandesc la exceptii cum ar fi Grecia) si ele trebuie refinantate. Randamentele solicitate de piata mari, alaturi de o crestere economica modesta, sau o scadere, duc la o crestere a ponderii datoriei publice in PIB.
Odata cu numirea lui Mario Draghi la conducerea BCE, aceasta pare sa inceapa aplicarea unor programe similare QE americane.
Mecanismul e simplu: BCE imprumuta bancile din zona euro, cu o dobanda scazuta (1%), acestea garantand pentru imprumuturi cu titluri de stat. Aceste operatiuni, incheiate pentru o durata de trei ani, asigura lichiditati ieftine bancilor si permit finantarea mai statelor de pe piete.
Primele efecte: scaderea randamentelor la titluri de stat si a CDS-urilor.
Ipoteza este sustinuta si de datele Bancii Centrale Europene privind evolutia depozitelor institutiilor financiare monetare rezidente la Eurosystem.
Va ganditi la un potential efect inflationist? Posibil, dar pe termen mai lung. Statisticile indica o scadere a inflatiei anuale in zona euro si o diminuare a ritmului de crestere a masei monetare M3, pe fondul unei creditari modeste.
O inflatie oficiala scazuta nu inseamna insa ca nu pot exista anumite active care sa inregistreze cresteri de preturi, nu toate sunt incluse in cosul de calcul al indicelui preturilor de consum.
