Cred ca titlul va readuce la instinctuala lozinca a anilor ’90 – nu ne vindem tara!
Si nu am vandut-o, am asteptat ca societatile de stat sa se desfiinteze si sa fie vandute in mare parte la bucata, in locul halelor aparand cel mult ansambluri rezindentiale noi.
Care este situatia in agricultura?
Momentan strainii pot cumpara teren doar prin intermediul societatilor comerciale. Bine, asta nu e o mare piedica, ei controland deja peste 8% din suprafata arabila a Romaniei.
Am mai spus ca investitia in terenuri agricole romanesti este una cu potential, poate cea mai buna dintre toate alternativele disponibile. Ea necesita insa timp si multi bani. Tratatul de aderare al Romaniei impune liberalizarea pietei terenurilor incepand cu 2014. Astfel, orice cetatean strain va putea incepand cu 1 ianuarie 2014 sa cumpere direct terenuri in Romania.
UE nu este in favoarea unei noi derogari, acele fiind anul in care un proces similar va avea loc in celelalte cateva state in care exista inca restrictii.
Au aparut propuneri de limitare a accesului strainilor, fie prin impunerea unei suprafete maxime de 500 – 700 ha, fie prin existenta unui istoric in agricultura de 5 ani. Referitor la istoric lucrurile sunt clare – nu vad de ce un bancher din City-ul londonez nu poate achizitiona teren agricol aici. E foarte simplu sa isi angajeze oameni cu experienta in domeniu.
Romania stie asadar de 7 ani, de la aderarea la UE, daca nu luam in calcul chiar anul 2000 in care au inceput negocierile de aderare. Cu toate acestea, au lipsit masurile de incurajare a asocierii micilor fermieri, sau acestia nu au avut fonduri suficiente pentru a pune bazele unor ferme mai mari.
E adevarat, preferam ca Ionescu sa detina o ferma de 1000 de hectare decat un austriac oarecare, mai ales probabil dintr-un patriotism mai mult sau mai putin justificabil. Ca se cumpara terenuri si se lucreaza suprafete mai mari e un lucru bun, scade suprafata necultivata si creste productivitatea. Crearea de ferme mari inseamna crearea de locuri de munca si aduce cresterea de preturi generata de cererea de terenuri agricole.
Da, e adevarat, e preferabil ca terenurile sa fie detinute de romani, dar asta nu inseamna ca o ferma privata detinuta de romani va vinde productia mai ieftin, din patriotism.
As fi preferat ca introducerea unor restrictii pentru straini sa aiba cel putin o justificare – sa existe deja si sa se aplice masuri de sprijin al micilor fermieri, sa creasca nivelul de trai in mediul rural. Altfel, fie ca ferma este detinuta de un roman, sau de un austriac, este mai putin important.
