Nu este nicio noutate că numărul celor care au avut de suferit în urmă contractării unui credit bancar este îngrijorător de mare. Ce ne facem?
Avem două lucruri de făcut. Primul lucru care se poate face nu cade în sarcina noastră directă, ci a autorităților: implementarea de măsuri de protecția consumatorilor în domeniul financiar-bancar.
Trebuie să știți că sunteți protejați într-o bună măsură împotriva erorilor și a abuzurilor din partea băncilor, dar foarte important, sunteți protejați destul de mult și împotriva propriilor greșeli.
Al doilea mod în care ne putem proteja, cel mai greu de departe, este să ne constrim și să ne menținem o cota decentă de educație financiară.
Protecția legală în materie de credite bancare
Cel mai important act normativ în acest domeniu este ORDONANȚA DE URGENTĂ nr. 50 din 9 iunie 2010 privind contractele de credit pentru consumatori. Cele mai importante prevederi ale acestei ordonanțe sunt:
- dobânda variabilă trebuie calculată exclusiv printr-o formulă care nu depinde de bancă, respectiv o marjă fixă („prețul” băncii) la care se adaugă elementul variabil – un indice interbancar oficial. Cei mai importanți asemenea indici sunt ROBOR la creditele în lei, EURIBOR la creditele în euro, LIBOR USD la cele în dolari SUA, sau LIBOR CHF la cele în franci elvețieni. Acești indici se modifică în timp, dar independent de deciziile băncii, și în mod egal pentru orice consumator cu credit în acea monedă;
- nu se mai admit o serie de taxe și comisioane, fiind acceptat cel mult un comision de administrare credit;
- contractul nu se mai poate modifica pe parcurs decât cu acordul în scris al ambelor părți;
- se interzic o serie întreagă de clauze considerate ca abuzive (pe lângă cele de mai sus);
- se reglementează comisioanele de rambursare anticipată, inclusiv prin interzicerea acestora în ultimul an al graficului de rambursare.
O altă formă de protecție din partea autorităților, atât prin legislație, cât și prin normele BNR, o reprezintă stabilirea gradului maxim de îndatorare. Deși aparent este o restricție în calea celor care au nevoie de bani, în realitate îi ferește pe aceștia de posibilitatea foarte serioasă de a ajunge la imposibilitatea de plata și executarea silită a proprietăților și bunurilor personale.
Un aspect adiacent plafonarii gradului de îndatorare este limita maximă de timp pe care se poate acorda un credit de nevoi personale. Dat fiind că până cu mai puțin de 10 ani în urmă un credit de nevoi personale se putea acorda chiar și pe perioade de 25 – 30 de ani, mulți oameni ajungeau să împrumute sume foarte mari pentru consum sau achiziții care nu aveau sub nicio formă cum să le fie utile o asemenea perioadă. Acum, un credit de nevoi personale poate avea o perioadă maximă de 5 ani. Merită menționat însă, există 3 excepții legale, detalii în articolul credite nevoi personale pe 10 ani.
Autoprotectia clientului băncilor
Cu ce se începe educația financiară în domeniul creditelor? Cu câteva întrebări simple. Ce este un credit? La ce se poate folosi un credit și la ce nu? Cum comparăm avantajele și dezavantajele mai multor oferte de împrumut? Cum analizăm greutatea pe viitor a ratei pe care o vom avea de plătit? Iată o serie de întrebări la care este dificil de răspuns, dar la care este obligatoriu să găsim un răspuns înainte de a apela la un credit bancar.
Un credit este o sursă de bani cu care ne acoperim necesități certe și de importanță, atunci când nu avem resursele necesare disponibile, dar ne putem permite să plătim prețul acelui credit. Altceva înseamnă cel mult risipă sau risc.
Un credit se poate folosi la necesități de investiții (credite imobiliare, credite auto), de consum (credite nevoi personale pentru renovări, dotări, acceptabile fiind chiar și cele pentru vacanțe sau confort personal), și pentru urgențe. Atenție, urgențele înseamnă urgențe, nu ratarea unei oferte speciale la cel mai nou model de smartphone.
Un mod tradițional în țările dezvoltate de a analiza greutatea unei rate în bugetul personal este de a separa categoriile de costuri. În mod ideal, „casa” nu are voie să coste mai mult de o treime din câștigul familiei. Iar prin Casă înțelegem atât rată bancară, cât și costurile de întreținere asociate locuinței (utilități, reparații, investiții în dotări și confort).
Cum comparăm mai multe oferte de credit bancar? În primul rând, trebuie să avem termeni de comparație similari, același tip de împrumut: cu sau fără garanții, cu dobânda fixă sau cu dobânda variabilă, cu același mod de rate – egale sau descrescătoare, și pe aceeași perioada. Dacă avem mai multe asemenea oferte, cel mai simplu mod de comparație îl reprezintă DAE-ul (Dobânda Anuală Efectivă), care ia în calcul toate elementele costului, dodanda, taxe și comisioane. Pe scurt creditul cu cel mai mic DAE este cel mai avantajos.