Pe baza PIB, consumului, burselor, salariilor, activelor si ratei somajului, The Economist a facut o poza de grup a catorva economii.
SUA s-a intors in timp 10 ani, iar Grecia conduce plutonul cu 12.
Ce nu se spune in articol este ca aceasta intoarcere in timp e dublata de o crestere exponentiala a datoriei publice si de un mod de gandire cu totul nou, care inlatura tocmai resursele cresterii economice anterioare, bazate pe consum.
Economiile sunt acum total lipsite de busola si poate ca singura cheie a intregii probleme rezida tocmai in increderea de care vorbea Mugur Isarescu.
Ca tot vorbim de Grecia, remarc noua fixatie a Ziarului Financiar – grecizarea Romaniei. Cu articole bazate pe scenarii extreme, prezentate insa sub ambalajul vizionarismului, Ziarul Financiar tinde sa se tabloidizeze, sau sa se alature irealitatilor TV, dornice de a gasi mai degraba probleme decat de a cauta solutii.
Daca mergem pe logica asta si trantim 3 grafice, probabil ca nu e greu sa ajungi la o concluzie spectaculoasa, pe care o ai de fapt inainte de a formula ipotezele. Probabil ca in cateva grafice trunchiate poti sa ajungi la concluzia ca SUA e de fapt o viitoare Grecie si singurul lucru care o sustine e finantarea in moneda proprie, care poate fi emisa cu larghete.
Poate ca Japonia, dincolo de roboteii sai si alte inventii de genul asta, e o viitoare Grecie, caci s-a imprumutat in principal pe plan intern, iar imbatranirea populatiei o va pune in situatia de a incepe sa ramburseze efectiv creditele. Sau ce se intampla daca economia Chinei incetineste si astfel unul din principalii finantatori ai SUA si UE inchide robinetul?
Nu conteaza ca datoria Greciei (% PIB) e de peste 4 ori mai mare ca a Romaniei, salariul minim de tot atatea ori (am in vedere impactul asupra cheltuielilor bugetare), ca pentru romani termenul de 14 salarii era total strain chiar si inainte de criza, ca avem in Grecia companii publice chiar mai ineficiente decat in Romania (transporturile pe calea ferata cheltuiesc de sapte ori mai multi bani decat produc), sau ca Grecia e mai inventiva decat Romania la sporurile salariale si la comitetele finantate din banii publici (au chiar un comitet care se ocupa de un lac care a secat din 1930).
Mai mult, cat de relevant poate sa fie cand cauti spectaculosul ca exporturile Romaniei sunt duble fata de cele ale Greciei, iar Romania exporta destule marfuri industriale si nu beneficiaza doar din indoparea Europei cu feta (cat o fi ea de trade mark), sau ulei de masline.
Cand marea majoritate a PIB-ului se bazeaza pe turism, iar potentialii turisti nu stiu sa aprecieze frumoasele spectacole cu cocktailuri Molotov, ai o problema. Nu, nu ma refeream la Romania, dar ce mai conteaza, cautarea spectaculosului e idea de baza. Nu ies graficele cum trebuie in demonstratie? Nicio grija, faci un mozaic frumos, mai bagi si datoria privata pe langa cea publica si obtii cifre comparative.
Sa revenim la graficele The Economist – Germania iese cel mai bine din toata afacerea. Somajul scade, PIB-ul e mai mare decat cel anterior crizei, toata lumea o imprumuta aproape gratis, ca e treaba safe, iar ca bonus se pare ca si-a strecurat oamenii prin multe pozitii cheie europene.
Asadar economiile se intorc cam pe unde erau pana sa inceapa sa se dezvolte bulele creditului, de urmarit care vor fi resorturile relansarii.
