Economiile europene sunt puternic interconenctate. In aceeasi situatie se gasesc si pietele financiare nationale.
Ne aflam practic intr-o Europa in care o banca isi poate desfasura fara oprelisti activitatea in orice alta tara.
In acest context, avantajele supravegherii unitare a sistemului bancar sunt evidente, iar crearea unei uniuni bancare nu poate fi respinsa ca si concept, ci cel mult pot fi discutate detaliile tehnice.
Conform planului UE, Banca Centrala Europeana va prelua supravegherea celor 6000 de banci din zona euro. Bancile nationale isi pastreaza atributiile de supraveghere zilnica, insa deciziile majore privind recapitalizarea, sau desfasurarea de stress test revin ECB.
In plus, uniunea bancara va fi insotita de crearea unei scheme unice de compensare a deponentilor si a unui mecanism unic de rezolutiune a bancilor.
Disputa este legata de detalii – Germania sprijina supravegherea doar a acelor banci cu importanta sistemica, in timp ce state ca Franta, Spania si Italia insista pentru includerea tuturor bancilor. Miza este aici legata de ulterioara finantare a bancilor cu probleme direct de la ESM, existand temeri ca banii Germaniei, de exemplu, vor fi indreptati catre banci regionale din tari cu probleme, care au un rol neglijabil in sistemul financiar european.
In plus Suedia si Polonia se opun unei astfel de supravegheri, deoarece statele care nu sunt in zona euro nu au drept de vot in ECB. Probabil ca in sensul acesta se vor gasi solutii, statele din afara zonei euro intrand oricum voluntar intr-un astfel de mecanism.
Romania sustine, cel putin prin Traian Basescu, uniunea bancara si cred ca bine face. Supravegherea unica europeana va avea oricum forta sa isi impuna viziunea la nivelul legilor din UE, asa ca bancile mai mici nu vor putea sa joace dupa un alt set de reguli. In plus, apartenenta la uniune va creste increderea deponentilor si investitorilor in bancile din Romania, putand avea ca efect scaderea costurilor de creditare.
Sectorul bancar din Romania este detinut in majoritate de banci din zona euro, iar integrarea activitatii de supraveghere la nivel european va permite o mai buna perspectiva a functionarii sistemului bancar in ansamblul sau. Romania s-ar alatura unui mecanism care i-ar permite sa intre mult mai pregatita in zona euro.
Fara indoiala este necesara includerea in uniunea bancara a tuturor bancilor din UE, insa pentru ECB cred ca este practic imposibil sa preia aceasta activitate pe termen scurt. O supraveghere distincta pe tipuri de banci ar distorsiona in cele din urma climatul concurential. Vorbim totusi de mai mult de 6000 de banci. Probabil se va gasi o solutie care sa multumeasca si Germania, o integrare in doua etape, prima adresata bancilor cu rol sistemic, iar a doua tuturor bancilor. Ar fi de fapt o miscare fireasca, de acomodare a ECB la aceasta activitate si de prelungire a orizontului de timp a unei potentiale interventii de finantare a bancilor mai mici, cu impact regional sau national.
Avantajele unei uniuni bancare sunt evidente, dar procesul de creare a acesteia poate fi unul de durata. Se lovesc interesele divergente ale statelor cu probleme si a celor solide financiar, precum si ale membrilor zonei euro cu ale celor din afara. Pentru Romania, apartenenta la uniunea bancara poate fi un castig major.
