Draghi has delivered! este anuntul care a a facut inconjurul lumii. Pietele financiare au fost astazi cu ochii pe BCE. E drept, dobanda de referinta nu a fost diminuata, dar ce mai conteaza. Economia reala a trecut deja pe planul secundar comparativ cu datoriile suverane. Evident, acestea vor continua sa creasca cat timp economia nu se relanseaza, dar problema era stringenta – posibilitatea refinantarii lor si mai ales costurile acesteia.
Cum statele mari s-au cam saturat de bailout-uri, iar investitorii privati au fost deja nevoiti sa accepte diminuari ale valorii obligatiunilor in cazul Greciei, era momentul ca in peisaj sa apara o banca centrala jucatoare – BCE. Va amintiti cat s-a discutat ca achizitiile de obligatiuni suverane nu sunt conforme obiectivelor Bancii Centrale Europene?
A fost doar o mica eroare, bineinteles ca stabilitatea preturilor presupune orice. Mai mult, UE a pierdut o multime de timp cu stabilirea acelor mecanisme de finantare, cu aprobarea lor in parlamentele nationale, a calculat contributiile si s-a speriat cand si-a dat seama ca banii sunt insuficienti pentru o tara ca Spania, de exemplu. Ce rost au avut toate acestea?
Planul ECB e simplu – cumpara nelimitat de pe piata secundara obligatiuni cu o maturitate de trei ani, sau care mai au trei ani pana la scadenta. Astfel, statele din zona Euro au posibilitatea sa se finanteze mai ieftin. Conceptul de piata care are intotdeauna dreptate dispare, existand un arbitru care poate sa fixeze un nivel al dobanzii considerat ca acceptabil.
Toate acestea au un pret – tarile care apeleaza la program trebuie sa respecte programele de ajustare structurala, FMI fiind cooptat in acest sens. Recesiunea in UE devine o certitudine. Poate era nevoie de un restart al sistemului, pe baze economice noi. Masura BCE cumpara timp, iar acum toti ochii trebuie indreptati spre economia reala.
Programul BCE de rascumparare de obligatiuni este arma suprema a zonei euro, echivalenta QE al FED. Ca urmare a actiunilor FED au crescut indicii burselor si preturile marfurilor. Primele semnale indica un efect similar in cazul BCE. Exista totusi o limita – europenii vor efectua operatiuni de sterilizare, banii vor fi trasi din sistem inainte de a fi directionati catre obligatiuni, in scopul impiedicarii cresterii masei monetare.
UE joaca totul pe o singura carte. Poate fi o masura de succes, daca se gasesc cai de crestere a economiei si de integrare politica si fiscala. Miza jocului se muta insa la nivel mondial, se asteapta acum mutari similare in SUA si China.
