Romania se afla in pragul unei noi campanii electorale. Poate oamenii sunt mai distanti ca niciodata de fenomenul politic, cu atat mai mult cu cat am avut un fel de preview al acestei campanii in perioada suspendarii presedintelui, iar mesajele si discursurile nu par a aduce noutati majore.
In mod evident, independenta justitiei si separatia puterilor in stat sunt elemente fundamentale ale oricarei democratii, dar insusi faptul ca ele mai constituie subiect de dezbatere in Romania de azi nu face decat sa arate ca ne aflam in continuare la periferia Uniunii Europene.
Mesajul economic a lipsit aproape in totalitate din precedentele campanii electorale. E drept, putini se uita in profunzime din pacate la aceste aspecte si o astfel de dezbatere nu ar aduce nici rating, nici puncte electorale.
Ionescu si Popescu nu se vor certa niciodata pornind de la oportunitatea reducerii CAS-ului, care de altfel nu ar starni pasiuni nici la carciuma din coltul ulitei.
E mult mai simplu sa mergi pe aceleasi mesaje: vom creste pensiile, salariile, vom reduce taxele. De unde si cum, nu mai conteaza, promisiunea este lansata, iar daca ea nu va putea fi indeplinita nu va fi de vina decat guvernarea anterioara (asa a fost mereu, asa a fost explicata intotdeauna neputinta politicienilor de a aduce Romania pe un trend de crestere solid).
Oricat de mult va fi prezent populismul in dezbaterea electorala, din punct de vedere al masurilor din domeniul bugetar si fiscal vor prima in continuare tintele din acordul cu FMI, pentru ca un derapaj de la acesta ar arunca Romania intr-o incertitudine pe care niciun partid nu are puterea sa si le asume.
Romania va ramane inca o data dependenta de intrarile de capital strain, care au devenit mult mai selective si nu mai sunt dependente doar de imaginea de tara emergenta care nu are alta varianta decat cresterea economica impresionanta.
Succesiunea partidelor la putere au evidentiat ca Romania nu are o strategie pe termen lung, nu si-a definit sectoarele prin care sa se impuna ca si competitivitate. Mai mult, chiar in cadrul guvernarilor aceluiasi partid prioritatile s-au modificat, alegerea intre investitii si cheltuieli cu salariile fiind aproape intotdeauna castigate de acelea din urma.
O noua campanie electorala, un nou mesaj mixt, fara a fi clar reprezentate politicile de stanga si de dreapta. o noua oportunitate de a ignora dezbaterea economica.
