Regionalizarea este din nou un subiect la moda. Daca s-a mai vorbit in trecut despre ea, dar s-a spus ca amanarea se datoreaza pozitiei UDMR privind includerea judetelor cu populatie predominant maghiara intr-o regiune, de data aceasta divergentele sunt legate de capitalele viitoarelor regiuni.
S-a avansat un proiect cu opt regiuni: Bucuresti – Ilfov, Centru, Nord-Est, Nord-Vest, Vest, Sud-Vest, Sud si Sud-Est cu capitalele la: Bucuresti, Alba Iulia, Piatra Neamt, Cluj, Timisoara, Craiova, Calarasi si Braila. Tot din cadrul coalitiei de guvernare s-au exprimat pozitii privind necesitatea altor capitale: Constanta in loc de Braila, Ploiesti in loc de Calarasi, Iasi in loc de Piatra Neamt si Brasovul in locul Albei Iulia. Pentru a fi totul tipic romanesc si pentru a se impaca toate orgoliile, o noua idee a fost lansata – fiecare regiune sa aiba mai multe capitale: culturala, administrativa, economica si politica.
Daca regionalizarea este absolut necesara pentru cresterea absorbtiei fondurilor europene in perioada urmatoare (by the way, dincolo de cearta dintre Ponta si Basescu pe bugetul UE, ar trebui sa imbunatatim cadrul de absorbtie, caci altfel nu conteaza ca Romania are 20, 40 sau 50 mld. euro alocate), procesul intra din nou intr-un raboi al orgoliilor.
Nu inteleg de ce este nevoie de judete in continuare, caci aparatul administrativ local va creste, eficienta acestuia ramanand in continuare sub semnul intrebarii.
De asemenea, referitor la lupta orase mici vs. orase mari, sa amintim nu doar cazul SUA, al carei capitale nu este nici pe departe una dintre marile metropole, sau chiar al UE, unde Bruxelles-ul a primit o sansa. Daca tot vorbim de dezvoltare, poate ca orasele mici ar trebui sa beneficieze din acest proces de regionalizare, pentru a se incerca o egalizare a nivelului de trai. Se pot lua in discutie si alte aspecte: chiriile sau constructiile au preturi mai mici in aceste orase, un mare plus pentru costurile totale ale noilor structuri.
Cat despre varianta cu mai multe capitale, sper ca nu va fi luata in calcul, caci nu va mai intelege nimeni nimic. In plus, n-ar surpinde pe nimeni daca fiecare dintre cele patru capitale nu ar avea cate un mic aparat administrativ si sediile de rigoare, ajungand ca intre procesul sa fie unul costisitor.
